"Ireversibilitatea timpului" (...) 295

Timpul în care trăim este unic pentru persoana special, deoarece depinde de valabilitatea sa ca "durata de viață", care se traduce prin "Timeline limitat", care va fi ciclul său de viață.

Un sejur de "durata de viață", ca un sejur ar fi fost, este ceea ce se întâmplă cu "viața umană", sub rezerva efemeritate sale, pe de o parte.

Pe de altă parte, încă condiționată de a trăi o "lucruri de viață", într-o chestiune corp, perisabile susceptibile de corupție prin fenomenul de materie, având în vedere constituția organică, care se formează bine.

Această realizare ca "material de viață" și, prin urmare, că experiențele de anumite persoane, deoarece este un trebuie să-l trăiască o dată depus pentru a prezenta lumii materiale, în cazul în care trăim, această cerință este o "dilemă" și un fapt ireversibil.

Astfel, este mult mai mult decât o realizare în sens lacto, dorințele personale sau profesionale, deoarece acest obiectiv implicit al "vie" este nu numai pentru a atinge fericirea.

Se merge mult mai departe (...), este doar o împlinire, ci o relație strânsă cu "viața pe care o trăiești," așa cum se desfășoară, armonios, și nu neapărat cu un efort depus în pentru a satisface senzatia si placerea care aduce viata, succesul acesteia.

O cale lungă care se execută în fiecare zi, în care am rulat ca în cazul în care "o nouă zi", cu toate acestea inegale, care se înnoiește impregnat în mod repetat, cu vise și realități, sarcini și obligații, care sunt exprimate în mod satisfăcător pentru realizarea unor preocupări și dorințe, percepții și revendicări.

Cu toate acestea, o problemă cheie ne provoacă, prin care se determină acțiunile și acțiunile noastre, pentru că noi știm că "viața materială" nu va duce la o fericire completă, dar superficială, care este motivată de o listă de situații care se întâmplă, succese și eșecuri, frustrări, resentiment și dezamăgiri bucuriile, etc.

Ca substrat, existența noastră fizică, că suntem formate în mod organic fundamentul esențial al vieții umane, este firesc să se uite pentru înțelegerea acestei "viață materială", care trăiește și se termină în mod inevitabil.

Este adevărat că, după ce rasa umană are într-adevăr o "viață materială", care este experenciada în lumea globală de astăzi trăim, că umanitatea este conștientă de faptul că presupunere.

specificitate, dar uman dincolo de acest material de componente, are o magazie "supranaturală", este sufletul, spiritul.

Interesant este că nu am experiență această experiență de "supranatural", așa cum ne-am "viața materială", care exercita omenirea in fiecare zi, pentru realizarea acestei realități (...).

Pentru că există incompatibilitatea lumii prezente noastre materiale să se cunoască "contururile" ale "dimensiunea supranaturală", care este tocmai sufletul, spiritul, fiind diametral opuse lumii noastre materiale.

Astfel, speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului", a făcut în acest fel. António Cardoso.