segunda-feira, 6 de março de 2017

"Ireversibilitatea timpului" (...) 313



Fiecare persoană trăiește o prezență, o anumită existență în marele "cronologie", care circumscrie un anumit "timp de viață".

Aceasta este tocmai timpul de ședere pământesc, acea persoană anume trăiește în "viața materială", în timp ce este supus materiei corp fizic, perisabile.

Aceasta este ceea ce se întâmplă cu condiția umană de a trăi un "timp de viață", într-un corp de materie, sensibile la legile naturale, prin fenomenul de degradare.

Odată ce omenirea constă, prin urmare, din materia organică de corp condiționat perisabile o anumită permanență ca "durata de viață"

Fiecare persoană va avea în mod inevitabil timp pentru a vă potrivi dacă X sau Y, dar este variabilă de la persoană la persoană.

Natura umană este văzută ca un model de "sui-generis", o pregătire organică și materială, care trăiesc în spațiul astăzi la nivel mondial în cazul în care trăim, sub rezerva unei "durata de viață", în acest scop, supus unui corp material.

Iar în cazul materiei, în mod inevitabil, în cazul în care se stinge este scopul său, în mod curios aceeași "soarta" a omenirii, finisaj ca existență fizică, trăind într-un corp materie, perisabile.

În acest context, materialul care sta la baza "slabiciunea umana", care prezice sfârșitul problemei, acest radicalism ", fără a fi dacă sau dar," la urma urmei este materialul speciei umane de conținut cu acest tragic care se încheie stingerea problemei este un fapt.

Vulnerabilitatea care are loc în umanitate, în general, și, în persoană, mai ales, pentru că titularul unei probleme a corpului, în timp ce existența fizică de a trăi o "lucruri de viață".

Este însă realitatea umană și care este exprimată prin limitarea un moment dat, cum ar fi "durata de viata"

Dacă luăm în considerare că "durata de viata", care este clar definită în ceea ce privește un sănătos, viguros este luat pentru semne vitale care traduce sănătatea și bunăstarea, pe de o parte.

Pe de altă parte, în cazul opus este considerat insuficienta de organ, care apare în "cineva", atunci când încetează să mai aibă aceste sens vital încetează de a trăi, deoarece eșecul înseamnă dispariția lui.

Astfel, este evident mai presus de toate accepta "condiție" precaritatea umană intrinsecă, ceea ce se traduce fragilitatea supusă durată scurtă, ceea ce înseamnă că viața este efemeră ca doar bruscă și tranzitorie (...).


În anticiparea pot face câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului", a făcut în acest fel. Antonio Cardoso

Sem comentários:

Enviar um comentário