"Ireversibilitatea timpului" (...) 316

De "limitare" este noțiunea de o limită impusă asupra speciei umane, deoarece este atât de condiționat pentru a trăi o "lucruri de viață", în special "cronologie".

Dacă luăm în considerare că longevitatea oamenilor se traduce printr-o viață lungă, acest lucru este exprimat în "durata de viață, cu estimarea bazei de maxim o sută de ani, pe de o parte.

Pe de altă parte, umanitatea în general și persoana special, este supusă de a trăi o "lucruri de viață", în timp ce existența fizică, un corp de materie.

Limita unei vieți (...), este firesc și ireversibil, pentru că trăiesc o "lucruri de viață", este plauzibil ca acest lucru se întâmplă, pentru că umanitatea este constituită în mod organic de corp materia supusă anumitor "durata de viață" în mod necesar, este o consecință care se exercită în mod imperativ.

Ceea ce este de a trăi o "lucruri de viață", un corp de materie din lumea actuală în care trăim, poate avea o viață lungă sau nu.

Cu toate acestea, sunt factori cheie care contribuie la bunăstarea, predispoziție naturală, iar starea psihică și mentală.

Prin urmare, este esențial să existe o percepție clară a amplorii binelui și răului, moral și imoral, bine sau rău, ea impune oamenilor o "limitare cu privire la comportamentul cel mai adecvat.

O practică care se exercită într-o zi de zi, ceea ce confirmă acceptarea regulilor societății, pentru că ne impunem pe noi înșine acest comportament în limitele personale în relațiile umane, precum și confruntarea de idei toleranță, respect pentru diversitate vizualizare converg spre o mai bună înțelegere coexistența sănătoasă și prietenos.

De fapt, care se confruntă omenirea, în general, "limitarea" a actualei "viața materială", este la latitudinea individului, în special, pentru că este o ființă socială și are individualitatea, dar nu este perfect (...).

Și prin toate conturile este "limitat", dar trebuie să trăiască cu el însuși și cu alții, în care regulile pactuam printr-un cod de conduită, desigur.

Este bariere inevitabile dintre "limita" personală și socială, fiecare cu specificul ei, pentru că există "simbioză perfectă", în care sunt posibile armonie și cordialitate, deoarece ele exprimă un scop comun, care animă și face viața socială durabilă.

Această coexistență, omenirea își dă seama că, după toate visele sunt "vise", care nu reflectă realitatea, este doar o perspectivă "de la" ceea ce se dorește, este că ambele doresc să se întâmple.

Cu toate acestea, sub rezerva "ireversibilitatea timpului", acest lucru cu siguranță tot mai prezentă, uneori îl sperie, lăsându-l dezorientat și nostalgic (...).

În acest context, "vom plăti" un preț foarte mare, ceea ce este existența "cineva" un adevărat eveniment și concret, care este limitat la fiecare dintre noi, "uneltele" a omenirii.

Astfel, în speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului." Antonio Cardoso