sábado, 18 de março de 2017

"Ireversibilitatea timpului" (...) 319






Trăi o "lucruri de viață", asta e ceea ce se întâmplă cu omenirea, în general, și a individului, în special, cu toate acestea, nu ar trebui să-l trăiască în mod iresponsabil, ci dobândirea unei poziții favorabile pentru viață, care este de a "viu" și când a terminat nu este nimic?!

Este merită efortul necesar pentru a opune o anumită rezistență, care este tocmai de a ști că viața trăiești este trecătoare, un timp de trecere, care se traduce prin "timp de viață".

De fapt, depășirea anumitor dificultăți pot ajunge la unele capăt (...) care cred în ceva de durată (...), fără să știe ce este în special (...).

Dar, condus de credința că posibilitatea emoțională, există percepția că există mai mult la viață decât această "viață materială".

Și nu este mulțumit de acest rezultat al "vieții materiale" omenirea încearcă să "ignore", dar subconștientul ne avertizează că nu putem rămâne indiferenți, există ceva latent (...), o intuiție, percepție presupuneri, etc.

De fapt, eu merg cu perspectiva unui anumit "continuitate" (...), numai că nu se știe unde și cum să proceseze această "continuitate".

Așa că această constrângere rămâne înrădăcinată în noi înșine, pentru că vrem să "viu", cu toate acestea, se duce la această decizie ireversibilă, o "viață materială", care se încheie spațiul global actual.

Cu toate acestea, oamenii trăiesc ostatici de diferite "pasiuni" nu sunt capabile de desprindere totală de "lucrurile pământești", relația ei au o legătură subiectivă care se leagă la această stare emoțională.

Că viața este un "mister" este realitatea concretă, un fenomen care are loc în fiecare dintre noi, este inexplicabil (...), posesia de viață și de pierdere conține secretul său.

Pentru că, în cazul unui "mister", cu siguranță că nu poate fi dezlegat, ar trebui să fie un anumit scop și convingere pentru care a fost creat.

Ceea ce se înțelege și despre care avem experiența de "lucruri de viață", că trăiești, în cazul în care exercitarea omenirea în fiecare zi, această practică concretă a existenței sale ", care are posesia vieții, care este pierdut" un ciclu nesfârșit (...).

"Oglinda vieții", observând tot ce se face, relativizarea, pentru că tot ce faci este temporar, cu toate că imaginea care prezintă o reproducere special, ca o copie a acesteia au fost.

Care este scena "viața reală", sub rezerva unei "durata de viață", o ședere de "viață materială și viața pământească", în timp ce fizica care "cineva" viu, pur și simplu este concret și se termină în mod iremediabil, care este neprevăzut "lucruri de viață", că omenirea este supusă.

Astfel, speranța că discursul nostru pot lăsa câteva considerații pe tema "ireversibilitatea timpului", a făcut în acest fel. Antonio Cardoso

Sem comentários:

Enviar um comentário