Accesând „ireversibilitatea timpului“ (...) 340

Este vremurile în care trăim am găsit o seninătate, un centru de wellness cu viață, ca și în cazul în care un „credit“ pentru noi a fost repartizat.

Și într-adevăr, de fapt, este un „credit“ să ia în considerare, o vedere deschisă a similitudinii „cont bancar“.

Ne sunt date la începutul vieții, și însăși existența, în acest caz, este o viață materială care ne bucurăm în spațiul global actual în care ne desfășurăm activitatea.

Astfel, trebuie remarcat faptul că în condițiile în care se formează o structură organică, un corp material de acoperire este supus legilor naturale care viața umană este astfel constituită.

Pe tot parcursul vieții și în timp util, materialul component care este corpul nostru „și nu de lunga durata,“ va pierde ireversibil proprietățile lor.

Doar prin slăbirea organismului, lipsa unităților de bază care sunt celule, pentru a produce această disfuncționalitate caracterizată prin insuficiență de organ.

Pentru a plasa anumite „anomalie organică“ este o cerință obligatorie a funcționării normale care implică disfuncții care se traduc prin insuficienta de organ si alte componente, cum sunt celulele.

Desigur, viața este „de dorit“, dar condiționat, care este determinat să trăiască „viața materială“, această ipoteză, în sine, este un eveniment neprevăzut.

Va avea în mod inevitabil, un rezultat care este dispariția materiei, care sunt formate prin apariția fenomenului de degradare, o consecință implicită a legilor naturale.

Cu toate acestea, există influența unui determinism, care este consecința că sprijinul anumitor „cauze“, deoarece limita.

Este atât de categoric, cu toate acestea, și discutarea acest lucru, „incomod“ pentru că el vrea cu siguranță să trăiască „pe termen nelimitat (...).

Cu toate acestea, conștient de situația existentă, nu există nici în cazul în care să se întoarcă pentru a inversa traseul în timp, este de până la omenire în general și persoana special, „du-te.“

Această perioadă în care, fiind singura preocupare pentru „cineva“, este firesc că intenția este de a păstra de a prelungi nici mai mult, această reședință „viața pământească și viața materială„, care va fi un imperativ în statul de plată timp (...).

Această ședere, care este de a spune că este un timp de ședere dat, ca timp „viața materială„de a trăi în prezent global, cu toate acestea, ca o existență fizică.

Aceasta va avea loc cu siguranta sa „deznodamant“ altruismul „lucruri de viață“, deoarece are în sine o singură comandă, dispariția materiei, care se formează în mod organic.

Noi am spus, este ireversibil condiție impusă omenirii acea realitate de necontestat, cu toate acestea, specia umană în afară de constituția sa organică are un șopron, suflet, spirit.

Această altă realitate (...), care nu este cunoscută sau cu experiență în lumea în care trăim, având în vedere sa „secretomanie“, împreună cu inaccesibilitatea sa, și-a făcut o astfel de incompatibilitate în atenția sa.

Pentru că ne-am gândit că este imposibil să prezinte lumea noastră în care trăim, în special pentru materialul fiind știu ce „se întâmplă“, într-o altă realitate (...), care este supranatural.

Prin urmare, este antagonistă față de orice discuție cu privire la aceasta, pentru că, această „cunoaștere“ este sigilat în lumea materială, un „pasaj“ este necesar, noi numim în alte discursuri, „Metamorfoze“, de a transcende din această lume materială.


Astfel, așteptările pot lăsa câteva considerații pe tema „ireversibilitatea timpului“, a făcut în acest fel. António Cardoso