"Ireversibilitatea timpului" (...) 394

În viața și timpul în care trăim, este necesară cunoașterea practică a mai multor situații, care este tradusă de experiență.

Având în vedere multiplele situații care apar, experiența este necesară ca răspuns adecvat.

Anume, pentru că au fost deja trăite o serie de experiențe, în care unul sa retras din lecția morală sau practică a acestor experiențe.

Experiența acumulată în timp este ca și cum un eseu ar fi fost tratat, tradus prin cunoașterea practică a unei "vieți reale".

Cunoștințele empirice rămân în oamenii care au rădăcini pentru a constitui o învățătură, o reflecție și o prudență sau o intervenție.

Și în ceea ce privește reflecția și prudența, o analiză a factorilor care favorizează și se opun unui anumit
circumstanțe.

Astfel, intervenția este spontană și îi determină pe anumiți oameni să facă un pas înainte, condus de entuziasm, uneori fără a lua în considerare posibilele consecințe.

Experiența constă, în mod concret, în a aduna întregul potențial de cunoaștere și de a pune în practică situațiile posibile, ca o modalitate de evitare sau de prevenire.

În acel detaliu face diferența, totuși, este asertiv să aibă o astfel de învățare, deoarece ipotezele indică în acest sens.

Dar situațiile care se întâmplă par asemănătoare, totuși, există întotdeauna un detaliu din care este tipic, o urmă subtilă, un indiciu, ceva simbolic care poate fi identificat.

Experiența este dovedită prin adevăr, prin acte și acțiuni, printr-o experiență trecuta la anumite momente, care poate fi măsurată ca atare (...).

Caracterizat de discernământ, echilibru emoțional și maturitate pentru a face față situațiilor neprevăzute.

În consecință, experiența constituie o "valoare practică", oricine o are, cu siguranță elimină nenumărate avantaje.


În speranța că vom putea lăsa mai multe considerații pe tema noastră "ireversibilitatea timpului". António Cardoso