"Ireversibilitatea timpului" (...) 397

Viața este posibilă să existe ca persoană, mai ales din cauza importanței supreme pe care o are pentru umanitate.

Existența omului este, prin urmare, rezultatul unui fapt, care trebuie să existe și din care, un întreg corolar al efectelor sale ulterioare.

Anume, să se nască un bărbat sau o femeie, să fie o creatură bună sau nu.

Astfel se formează omenirea, bărbați și femei, cu o anumită civilizație, iar aspectul cultural și comportament al poporului este dobândit mai târziu.

Ca o "etapă", un început ca perioadă de inițiere, ea va forma viața socială, familială sau economică a oamenilor pentru a ridica nivelul cultural și civilizator.

Această importanță absolut indispensabilă, ca un "diamant", să fie ucisă cu pietre.

Pentru că tocmai în primii ani de viață trebuie să fie atribuite învățăturile, valorile, cunoștințele și aptitudinile care sunt utile pentru viața viitoare.

Astfel, oamenii educați anterior încep cu relația cu ceilalți în baza convivialității, prin interacțiunea prietenoasă și prin prietenie.

În ceea ce denotă deja aspectele etice care se referă la reflecție și la judecarea dintre bine și rău.

Pentru că această virtuozitate ciudată de a se îndrepta spre interior, care este în centrul acestor oameni, totuși se află în subconștient, totuși ei învață să se ocupe de acest aspect delicat și sensibil.

De fapt, în cursul vieții oamenilor devin disponibile pentru acțiuni și acțiuni bune, prin înțelegerea fundamentală, dacă încep să construiască ceva ... deoarece aceste acțiuni bune vorbesc de la sine.

Prin compensarea pozitivă a angajamentului determinat și dedicării, prin returnarea și recunoașterea acestor acte.

Comportamentul etic pe care o au unii oameni este condus de valori și care le deține a dobândit cele mai bune bunuri care durează în afara lor.


Astfel, după discursul nostru în speranța că vom putea lăsa mai multe percepții asupra subiectului "ireversibilitatea timpului". António Cardoso